Istoricul sportului hipic in Bacau
Este foarte greu de stabilit perioada cand a inceput practicarea sporturilor ecvestre in zona Bacaului, dar un lucru este cert, anume ca aceste activitati au fost strict legate de existenta unui anumit tip de cal pe aceste meleaguri. La fel de sigur este ca acest tip de cal a existat in zona, ba mai mult, a fost vestit prin calitatile sale de cal de sa si cal de arme si se numea CALUL MOLDOVENESC.
Eugen Sendrea in „Istoria Municipiului Bacau” il citeaza la un moment dat pe istoricul Cezar Uncescu, cel care in lucrarea sa „Regiunea Cobalelor la Bacau” scrie despre hergheliile de cai moldovenesti care s-ar fi aflat si in zona satului Tisa Silvestri, la est de Bacau, inca din secolul XIV. Dupa cum se stie, caii moldovenesti erau renumiti in Evul Mediu pentru rezistenta si temperamentul lor, fiind considerati indispensabili in razboaie. (foto: Caii de la Cobale)
Legat de acesti cai vestiti, moldovenesti, unele surse afirma ca unul din cei trei armasari intemeietori ai rasei Pur Sange Englez, renumitul Byerley Turk, ar fi fost de fapt un armasar cu sange moldovenesc, predat tribut Inaltei Porti. Aceasta se intampla in jurul anului 1700.
In prima jumatate a secolului XX, s-ar parea ca au existat nuclee de cai de rasa in zona Racaciuni (cu cai Lipitani), precum si pe langa unitatile militare de cavalerie sau artilerie. Aceste nuclee au disparut insa dupa al Doilea Razboi Mondial.
In mod sigur au existat – atat in perioada interbelica, dar si imediat dupa aceea – practicanti ai sportului ecvestru, mai ales din randul ofiterilor de Cavalerie, cum ar fi: col.(r) Florin Blanarescu, ofiterul (r) Gradinescu si probabil inca multi altii pe care nu am avut onoarea sa-i cunosc.
Cat despre vestitii cai moldovenesti, acestia au disparut sau au degenerat ca rasa, ultima lovitura primind-o in perioada anilor ’50 – ’60, odata cu Cooperativizarea si Mecanizarea Agriculturii precum si prin disparitia „Cavaleriei” din Armata Romana.
Din aceste cauze, in ultimii cincizeci de ani, zona Bacaului a fost etichetata ca una din zonele „fara traditie” in Cresterea Cailor de Rasa si in Sportul Ecvestru.
6 comments
Skip to comment form
buna ziiua ….am si eu o intrebare se pot face poze pt o nunta cu caii?
Buna ziua dvs. Am recitit acest sit cu mare placere desi cunosc pe Dl. Erhan Silviu inca de la inceputurile sale cu primul sau cal( iapa). Unde ne deplasam de 2,3, ori la luna la Pojorata pentru ingrijire , pregatirea pentru iarna si multe super amintiri frumoase. Analizand situl clubului de calarie Raraul , ma intorc inapoi cu ani buni minim 15-17 ani , si retraiesc amintirile placute si primi pasi pana a se ajunge la realizarile din prezent a acestui club de Calarie-Echitatie -RARAUL.
Ani care putin stiu sau multi stiu sunt ani din tineretea coordonatorului acestui club a Dl. Erhan Silviu. Ani care maria sa a crezut si crede si pasiunea dumnealui pentru aceste fiinte extraordinar de destepte( INSA TREBUIE SA LE IUBESTI; SA LE INTELEGI) , pentru a face sacrifici din propria viata si fericire personala .
Eu sincer aveam frica de cai , insa asta trebuie sa o povestesc ca nu o pot uita cat traiesc.
Primul cal al Dl. Erhan nu ma avea la inima ( era o iapa) , de cate ori ma duceam cu domnia sa la Pojorata de atatea ori ma alerga , iar eu rupeam dealurile cu fuga si ea dupa mine . Desi am fost generos cu stapanul sau am construit cu dl. Erhan locuinta ei cu toate conditile de Printesa( Era prima Printesa a Dl. Erhan). Tot nu a vrut sa fie recunoscatoare si sa fim prieteni.
Sper ca nu am deranjat. Insa sunt atat de frumoase si placute amintirii , incat nu se pot uita si nu am sa le uit pana la moarte.
SUCCESE CLUBULUI DE CALARIE RARAUL -BACAU.
SANATATE MULTA SI PACE SUFLETEASCA DL. COORDONATOR SI MANAGER AL CLUBULUI( DL. ERHAN)
DOAMNE AJUTANE .
As dori sa stiu ce program aveti pentru a veni cu un nepot de 6 ani si cu nepoata de 18 ani si sa stiu care este pretul orei de calarie,eventual „curs”. Multumesc !
Poate ajută, Nicolae Iorga, Românii în armatele străine – o amintire pierdută, Revista Istorică, 1934.
“Peste vre-o douăzeci de ani, Augus îşi aduce aminte de ajutorul avut de la aceşti sprinteni ostaşi [n.m. valahi/români] şi, în scrisoarea de la 21 Maiu 1732, el se rosteşte, recunoscător astfel asupra lor :
„Eu sînt de părere că companiile valahe sînt mai bune (decît husarii). Cele douăsprezece pe care le-aţi avut (e vorba de Mauriciu) în Pomerania la 1713 sau la 1714 au servit foarte bine, şi am auzit vorbind cu laudă de cele pe care le-a avut supt ordinele sale regele Suediei în Norvegia. Aşadar preferinţa mea este pentru Valahi, cu atît mai mult, cu cît îmi este mai lesne să-i am, cu cît ei sînt mai puţin supuşi la deşertare şi caii lor sînt mai buni. Cred că tendinţa arătată de generalii miei de a fugi de companiile valahe provine din faptul că ele se asamănă cu companiile polone, şi cunoaşteţi antipatia lor.””
Buna
Doresc toate cele bune pentru 2013.
Sylvia, BC/Budapesta
Buna ziua,
Va felicit pentru initiativa de a crea un portal de cunoastere a starii actuale a echitatiei din zona Bacaului.
Poate asa se va revigora un sport existent inca din antichitate.
Dan, Bacau